La numai cateva zile de la inaugurarea Cazinoului din Sinaia, duminica, 8/21 iulie 1912, vestile despre existenta lui ajung in Occident. La Paris, se face reclama statiunilor de pe Valea Prahovei, indeosebi Sinaiei, care poate oferi turistului francez tot ceea ce isi doreste, de la hoteluri de lux la tripouri; la Viena… presa scrie despre fratii Loebel, care s-au sinucis la doua zile de la inaugurare, pentru ca si-au pierdut intreaga avere la jocuri, in vreme ce Regele Carol insusi se plange in ultima scrisoare pe care o trimite surorii sale, Printesa Maria de Flandra, ca la noul cazinou „din pacate se joaca mult prea mult”.

Dupa ce Regele Carol a ales Sinaia ca resedinta regala de vara si a purces la ridicarea Castelului Peles, interesul pentru mica localitate de pe Valea Prahovei a crescut brusc. Multe persoane din anturajul regelui si din protipendada politica si economica romaneasca au investit ridicandu-si, uneori cu o viteza de neinchipuit, vile (adeseori cu aspect de mici palate), animand locul cum nu se mai intamplase niciodata in trecut. In 1912, inca se vindeau parcele si loturi pentru constructia de noi vile si case, iar dupa al doilea razboi balcanic (1912-1913) si dupa primul razboi mondial, unii dintre combatantii de pe front au fost improprietariti, chiar, cu loturi la Sinaia.

In anii 1911-1912, mizand pe interesul cititorilor pentru aceasta mica, dar infloritoare si ofertanta statiune, ziarul Universul isi atrage cititorii, oferind celor care isi faceau abonament pe o durata de un an la respectiva publicatie cate o vila, prin tragere la sorti. Nu mai putin de sapte vile au fost astfel construite si oferite castigatorilor tombolei Universul, fiecare vila fiind inaltata in timp-record – doar in doua-trei luni –, timp in care devenea… obiectiv turistic pentru cititori, organizandu-se excursii de week-end, pentru a viziona starea constructiilor.

Intr-un timp-record – nici o jumatate de an – au fost construite si cele doua impunatoare cladiri la care ne vom referi in continuare (la una dintre ele, indeosebi), respectiv Cazinoul si Hotelul Palace din Sinaia.

In ciuda informatiilor vehiculate in ultimii ani (si care au umplut paginile de internet), cum ca renumitul Cazinou din Sinaia ar fi fost inaugurat in 1913, cercetarea catorva documente simple – fara a ajunge macar la cele prafuite, din arhive – confirma faptul ca inaugurarea superbului „stabiliment” de distractii s-a petrecut cu exact o suta de ani in urma. Primele informatii care mi-au iesit in cale au fost cele din ziarele vremii, care marcau, in iulie 1912, „inaugurarile noastre de la Sinaia”. Era vorba atat despre Cazinou, cat si despre Hotelul Palace, ambele construite la comanda „Societatii Sinaia”. Documentele adunau nu mai putin de sapte semnaturi, intre care se regaseau si cei trei frati De Marcay – Edmond, Edgar si Iv. – despre care se stie ca erau, de asemenea, actionari la cazinourile din Monte Carlo si Nisa, dar si Gh. Gr. Cantacuzino si N. Lahovary – politicieni si mari latifundiari, investitori din partea romaneasca –, precum si un oarecare investitor belgian Gheude si H. Genvre-fiul.

Cazinoul si hotelul din Sinaia s-au construit dupa planurile arhitectului Petre Antonescu, unul dintre cei mai buni arhitecti romani din epoca. Mai multe informatii despre felul in care s-au construit cele doua imobile – cazinoul si hotelul –, despre problemele pe care le-au intampinat, ca si despre felul in care ele au fost surmontate, le-am descoperit intr-un document din colectia domnului Ion C. Rogojanu, care contine caietul de sarcini, devizul descriptiv si registrul de santier. Nu are rost sa intram in detalii tehnice. Sa spunem doar ca informatiile din registru incep in 15 decembrie 1911, cand antreprenorul este rugat sa urgenteze ridicarea baracilor, pentru a se putea incalzi santierul, si se incheie pe 29 mai 1912, cand se dau ultimele indicatii pentru finisarea cazinoului si a hotelului, in vederea apropiatei inaugurari.

Dintre toate detaliile tehnice am retinut unul care iese din seria celor obisnuite, respectiv o modificare ce s-a facut la cererea personala a lui H. Genvre-fiul: „Trecerea de la sala mare de joc spre restaurant (restaurantul hotelului – n.n.) se va inchide intre coloane cu o despartitura de lemn cu geamuri si usa in axa conform desenului remis, cat priveste coloanele actuale vor fi transformate in pilastri patrati (ionique) si golul intre zid si coloana va fi zidit cu caramida de 0,28. Dl antreprenor este rugat a comanda de urgenta aceste modificari”. Modificarea cu pricina era menita a masca un culoar secret, care nu apare in devizul de executie, si care a fost sapat ulterior de angajati ai Cazinoului. Prin acel culoar, jucatorii cu castiguri mari puteau sa treaca fara riscuri din sala de jocuri in hotel.

In fine, cea de a treia confirmare a inaugurarii Cazinoului din Sinaia in anul 1912 am primit-o de la dl conf. univ. Sorin Cristescu, traducatorul scrisorilor Regelui Carol I si ingrijitorul volumului „Carol I. Corespondenta privata”, aparut in anul 2005 la Editura Tritonic. Penultima si respectiv ultima dintre scrisorile trimise de acesta Mariei de Flandra, sora sa, aduc indicii noi cu privire la „tripoul” sinaiot. „Pe 1/15 iunie ne instalam la Sinaia, unde de data aceasta va fi multa insufletire, deoarece noile mari hoteluri, Cazinoul, Teatrul vor atrage multi straini”, ii scrie Carol I, pe 19 mai/1 iunie 1912, de la Sfantul Gheorghe (la capatul croazierei sale pe Dunare). „Sinaia este atat de frumoasa si plina de viata.

S-a construit un nou hotel urias si un cazinou unde, din pacate, se joaca mult prea mult; acum opt zile am asistat la deschiderea acestuia din urma care are si o frumoasa sala de teatru unde se joaca in romaneste si frantuzeste”, o informeaza Regele Carol pe Maria de Flandra, in ultima epistola pe care o trimite acesteia in ziua de 15/28 iulie 1912, de la Castelul Peles. Ambele scrisori se afla la Arhivele Nationale ale Romaniei.

Acum, ca am lamurit chestiunile legate de data reala a inaugurarii Cazinoului din Sinaia, sa mai spunem ca, o data cu plecarea regelui si a protipendadei la Bucuresti, in toamna lui 1912, viata proaspatului „tripou” sinaiot s-a diminuat si s-a stins usor, mai ales ca spre sfarsitul anului se inteteste si conflictul din Balcani, la care pana la urma devine parte si Romania. Pana in iulie 1913, nu mai auzim nimic despre Cazinou. Asta si pentru ca regele daduse de inteles ca, la vreme de razboi, a te distra era imoral. E drept ca jucatorii romani inraiti nu renunta la „vitiul” lor, doar ca se muta pe Coasta de Azur, in cazinourile ale caror principali actionari, dupa cum am aratat, erau tot fratii De Marcay.

In lunile de razboi, mustrandu-l constiinta, poate, baronul De Marcay trimite, de la Nisa, bani in Romania, pentru ajutorarea copiilor saraci, a orfanilor si vaduvelor de razboi. Cu siguranta, el urmarea cu sufletul la gura ce se intampla in Balcani, pentru ca imediat ce s-au pornit negocierile de pace, in iulie 1913, apar si primele anunturi care ii cheama… nu, nu pe jucatorii de bacarra la Cazinou, ci pe cei ce indragesc jocul actorului, la spectcaolele de pe scena Teatrului Cazinoului.

Ziarul Universul face si el o cronica „de sezon” a Sinaiei, care prinde din nou chef de viata, in iulie 1913: „Timpul fiind foarte frumos si viata ieftina, lume multa a inceput sa soseasca la Sinaia, asa ca hotelurile sunt pline si vilele aproape toate ocupate. In aceasta splendida localitate de vilegiatura au revenit vizitatorii obisnuiti sa petreaca sezonul de vara, asa ca in parcul Sinaiei si mai ales in cazinou se vede iar animatia din alti ani. Cazinoul e foarte frecventat, fiindca are atractii numeroase.

Redeschiderea teatrului Cazinoului a fost primita cu mare bucurie, si lume multa vine in fiecare seara sa-i rasplateasca cu aplauze bine meritate pe artistii reputati ai trupei franceze de comedie si ai teatrului de varietati, dintre care citam pe dra Marcelle Raymond, «chanteuse de genre»; Georgel in repertoriul sau; Gyp, transformist etc. (…) Directia Cazinoului anunta o serie de spectacole senzationale cu concursul celor mai celebri artisti din teatrele europene”. Cronica e datata 20 iulie 1913. Adica la un an de la inaugurare. Cazinoul trepideaza de viata, de bucurii si de tragedii, pana in septembrie, cand se inchide din nou, pentru a fi redeschis la jumatatea lunii decembrie, o data cu „sezonul de iarna”.

Trecerea in noul an 1914 o fac cu fast sinaiotii si oaspetii lor din hoteluri si cazinou… cu bal mascat, meniuri gourmet si focuri de artificii. Dupa care, din nou, institutia intra in umbra, pana in 1919… Abia anii intrebelici il vor ridica acolo unde ii era dintru inceput locul, devenind una dintre atractiile Vaii Prahovei si a Romaniei Mari. (Cer iertare celor care se asteptau sa gaseasca in aceste pagini anecdote, legende si hiperbole – promit sa revin cu povesti incitante intr-o editie viitoare; acum se cerea o precizare, pentru a fixa inceputurile Cazinoului sinaiot.)

§ Dorim sa multumim redactiei Jurnalul pentru materialul de mai sus. §